La sfârșitul secolului al XIX-lea, teritoriul comunei era împărțit între comuna Bobești-Bălăceanca (satele Glina-Gherman, Glina-Macri și Manolache) și comuna Dudești-Cioplea (satul Cățelu). În perioada interbelică, situația s-a menținut la fel, satul Glina formându-se din contopirea satelor Glina-Gherman și Glina-Macri.

În 1950, teritoriul actual al comunei a fost inclus în raioanele Tudor Vladimirescu (satele Manolache și Cățelu) și Nicolae Bălcescu (satul Glina) ale orașului regional București. În 1968, comuna Glina apare formată din toate cele trei sate, drept comună suburbană a municipiului București. În 1981, a fost eliminat conceptul de comună suburbană, comuna Glina devenind parte a Sectorului Agricol Ilfov, subordonat municipiului București, sector devenit în 1998 județul Ilfov.

Până la împărțirea administrativă din anul 1968, comuna a purtat mai multe nume, după cum urmează: până în anul 1937, comuna s-a numit Bobești-Bălăceanca; după anul 1937, satele Glina, Bobești, Șerbănica, Manolache și Cățelu se separă de Bălăceanca sub denumirea Cățelu; după anul 1968, localitatea este numită Glina.

Cuvantul “Glina” este de origine slava și inseamna “lut”, adica pamantul bun din care se fac oalele, dar si “tarina”, “pamant”, “mosie”, de unde și denumirea mai veche a satului de “Glina – Gherman”, adica “Mosia lui Gherman”, vechi boier ce a avut pamanturi in sat.

Monumente Istorice – Glina

Ca Monumente Istorice, zece obiective din comuna Glina sunt incluse in lista monumentelor din județul Ilfov. Toate sunt clasificate drept situri arheologice, comuna fiind un centru important de situri arheologice, in satul Balaceanca din comuna vecina Cernica fiind găsit un sit ce chiar a dat numele “Culturii Glina”.

Trei situri vechi arheologice se află la Manolache, patru la Glina, două la Cățelu și unul foarte aproape de Bălăceanca. Terasa inalta a Dambovitei a fost locuita din cele mai indepartate timpuri. Pe movila de la Glina s-au descoperit pentru prima oara vestigiile unei culturi materiale datand din epoca bronzului (cca. 1700 i.Hr.) si care din acest motiv a fost desemnata cu numele de “Cultura Glina”.

Creatorii acestei civilizatii au fost identificati si in alte parti ale tarii (Dealul Melcilor din Brașov unde astazi se gaseste si o harta a ,,Civilizatiei Glina”. Se ocupau cu agricultura, cresterea vitelor și foloseau unelte și arme din bronz. Prima atestare scrisa a numelui “Glina”, cunoscuta pana astazi, se gasește intr-un document emis in anul 1563, prin care se intarea dreptul unui fiu al lui Padure Logofat, asupra unui ogor in Glina. La sfarsitul secolului al XVI-lea, satul, la fel ca și alte asezari invecinate, erau inchinate Manastirii Plumbuita din Bucuresti.

Glina, jud. Ilfov, Tell-ul de la Glina, campania 1969

[ngg src=”galleries” ids=”25″ display=”basic_thumbnail”]